„Sper să te îndrăgostești, sper că îți rupe inima” este refrenul (în traducere în engleză) din „Pasoori”, hitul global din 2022 al lui Ali Sethi. Este acesta un blestem sau o binecuvântare? Cântecul, interpretat în duet cu cântăreața pakistaneză Shae Gill, sfidează clasificările atât de simple – este un pop banger cântat în urdu și punjabi, punctat cu palme de flamenco și condus de un ritm reggaeton. Sethi, un artist născut în Pakistan, care locuiește în East Village din Manhattan, a compus-o în urma unei colaborări zădărnicite cu o organizație indiană care se temea de represalii (din cauza interdicției din 2016 privind angajarea de creatori pakistanezi). Bazându-se pe teme din ghazals – poezii viclene curtezane despre dorință și trădare care au dublat drept critici politice, un gen care datează din Arabia secolului al VII-lea – „Pasoori” este în același timp „un cântec de dragoste, o bombă cu flori aruncată în naționalism. , un imn ciudat, un cântec de protest, o baladă de putere [and] un cântec al comunității”, spune Sethi. Acum a fost vizionat de aproximativ 850 de milioane de ori pe YouTube, inclusiv de nenumărați fani indieni.

Sethi, 39 de ani, este un maestru al cântului microtonal, alunecând între notele scalei temperate occidentale. El a fost lăudat pentru că sună ca un vestigiu al unei alte epoci – tenorul său suplu și pasiv, rezultatul anilor de ucenicie la artiștii pakistanezi Ustad Saami și Farida Khanum. Crescând în Lahore, unde a fost recunoscut la școală pentru abilitățile sale academice și artistice, dar și, spune el, „batjocat atât de studenți, cât și de profesori pentru că face parte dintr-o cohortă queer”, a găsit în muzica tradițională o modalitate de a fi bun, dar de asemenea fabulos, înrădăcinat fără a fi fixat.

Pe atunci, el nu vedea că artele oferă o carieră viabilă. Ca student la Harvard, la începuturile anilor, el era de așteptat să studieze economie. În schimb, a urmat cursuri despre istoria Asiei de Sud și ficțiune mondială și a citit mai întâi pe Jane Austen la ordinul profesoarei sale Zadie Smith. În 2009, a publicat „The Wish Maker”, un roman semiautobiografic despre maturitate, care are loc în orașul său natal. Naratorul navighează printre rănile și emoțiile adolescenței, precum și într-o țară fracționalizată, în curs de globalizare, alături de verișoara sa: se uită la un film „Indiana Jones” („despre un bărbat american cu același nume care purta pălării și se bucura de compania lui femei blonde”) și sunt nedumeriți de ticălosul său indian; își alimentează îndrăgostitele cu cântece de dragoste de Mariah Carey și artistul pakistanez Nusrat Fateh Ali Khan.

Cartea a fost bine primită, deși Sethi crede acum că forma sa realistă nu s-ar putea adapta pe deplin Pakistanului, o societate în schimbare. În timp ce termina romanul la Lahore în 2007, țara a fost asediată de violențe sectare. Tatăl său, Najam Sethi – atât el, cât și mama lui Sethi, Jugnu Mohsin, sunt jurnaliști și editori de seamă – a primit amenințări cu moartea, iar Sethi a petrecut peste un an ascuns, locuind în subsolurile prietenilor. În 2011, a călătorit în India pentru a lucra ca consilier la filmul lui Mira Nair din 2012, „The Reluctant Fundamentalist”, adaptat după romanul lui Mohsin Hamid din 2007. Într-o seară, când toată lumea mânca și cânta, Nair a fost atât de mișcat de versiunea lui Sethi a unui ghazal celebru cântat de Khanum, „Dil Jalane Ki Baat”, încât l-a îndemnat să-l înregistreze. Melodia a devenit parte a coloanei sonore și primul pas către cariera de înregistrare a lui Sethi.

Povestirea este încă inerentă muncii lui. Fie la concerte, fie pe Instagram, Sethi descrie adesea natura incluzivă a muzicii tradiționale din Asia de Sud. Deoarece a fost întotdeauna „multiplu în vechime” și cosmopolit, conține „anticorpi”, spune el, pentru a vindeca o cultură divizată din interior. Dar sunt momente când își dorește să nu reprezinte, ci să prezinte pentru o vreme. Plănuiește să scrie un alt roman, în forma mai experimentală a autoficțiunii lirice. Astăzi, povara de a fi ambasador este ușurată de prezența altor artiști queer din Asia de Sud, inclusiv scriitorii Bushra Rehman și Sarah Thankam Mathews și propriul partener al lui Sethi, pictorul Salman Toor. Anul trecut, Sethi a apărut la Coachella împreună cu alți câțiva muzicieni din Asia de Sud, ale căror seturi multilingve au fost alături de artista spaniolă Rosalía și Burna Boy din Nigeria, care au cântat în engleză și în limbile lor materne.

Pe viitorul său album pop, lansat în această vară, Sethi cântă în engleză, urdu și punjabi (ultimul fiind ideal pentru muzica dance, spune el, din cauza „lilt and thrust”). Proiectul își extinde „reggaetonul întâlnește raga întâlnește estetica globală contemporană”, adaugă el. Ideea nu este un hibrid pentru toți, ci o alchimie care modifică fiecare element. Ce este reggaetonul când apare în „Pasoori”? Cine este naționalistul indian care se îndrăgostește de cântec sau i s-a frânt inima de ea? Puterea muzicii de a atrage oamenii împreună este o poveste veche. Dar ce sunt desenate însperă Sethi, este dorința de a schimba forma.

Asistent foto: Silvia Rázgová