Într-o poiană nisipoasă din apropierea graniței Israelului cu Gaza, soldați, civili și turiști au rătăcit în tăcere printr-un desiș dens de stâlpi. Pe stâlpi erau lipite portretele sutelor de oameni care au venit acolo să danseze târziu într-o noapte din octombrie trecut și nu au ajuns niciodată acasă.

În timp ce israelienii sărbătoreau Ziua Memorialului, comemorarea anuală a țării pentru soldații căzuți și victimele atacurilor teroriste, mulți au fost atrași de locul festivalului de muzică Tribe of Nova, un rave dedicat păcii și iubirii, care a fost întrerupt în jurul răsăritului pe 7 octombrie de către un baraj de rachete din Gaza, semnalând începutul atacului transfrontalier condus de Hamas.

În groaza care a urmat, cel puțin 360 de festivalieri au fost uciși – aproape o treime din cei aproximativ 1.200 de oameni uciși în sudul Israelului în acea zi, potrivit autorităților israeliene. Oamenii înarmați care au trecut peste graniță au înconjurat situl Nova, au ținut ambuscadă oameni în timp ce încercau să scape cu mașinile lor și i-au vânat în adăposturi anti-bombă de-a lungul drumului sau în timp ce fugeau pe câmpuri brăzdate.

Observând prima zi națională de doliu a Israelului, după cea mai mortală zi din istoria de 76 de ani a statului, și cu țara încă în război în Gaza, mulți oameni au venit la locul memorial Nova începând de duminică pentru a-și aminti morții și acei festivalieri care au fost luați ostatici în Gaza și sunt încă ținuți acolo.

Duminică, o liniște solemnă a fost întreruptă uneori de steaguri israeliene care plesneau în vânt și de crăpăturile ascuțite ale focului de artilerie de la pozițiile trupelor israeliene din apropiere.

„Pământul strigă”, a spus Eliran Shuraki, în vârstă de 39 de ani, un rezident din centrul Israelului, care a venit pentru prima dată la situl Nova duminică cu un prieten. „Inimile noastre sunt frânte”, a adăugat el.

Ei au vizitat mai întâi Be’eri, una dintre comunităţile de graniţă cele mai afectate pe 7 octombrie, şi unde unul dintre colegii lui Shuraki a pierdut trei generaţii de rude, a spus el. Fratele domnului Shuraki a pierdut un cumnat, un ofițer de poliție, la festivalul Nova, a spus el.

Nicole și Guy Peretz, un cuplu de 30 de ani, veniseră de la Ashkelon, pe coastă. Ambii sunt foști ofițeri de poliție, iar câțiva dintre foștii lor colegi au fost uciși la fața locului, au spus aceștia.

„Până când nu vii aici și nu vezi numărul incomprehensibil de oameni cu proprii tăi ochi, nu îl poți absorbi”, a spus doamna Peretz.

Mai multe memoriale improvizate împrăștie pe marginea drumurilor, livezi și pajiști pe kilometri în jur, alcătuite din portrete și grămezi de pietre, note scrise de mână și lumânări și coroane care s-au ofilit sub soarele care bate.

Într-un câmp din apropiere, sute de mașini incinerate adunate de pe marginea drumurilor după atacul din 7 octombrie sunt îngrămădite într-un cimitir de metal.

Chiar și adăposturile anti-bombă în care atât de mulți au căutat protecție în acea zi, doar pentru a fi uciși în timp ce se înghesuiau înăuntru, s-au transformat în altare. Interioarele lor carbonizate și împroșcate de sânge au fost văruite în alb. Duhoarea a dispărut. Pereții lor sunt acum acoperiți cu graffiti: mesaje arzătoare, fotografii și rugăciuni care îi comemora pe cei care au fost acolo, dar nu mai sunt.