Joi devreme, atacurile aeriene israeliene au lovit complexul școlar, ucigând zeci de oameni, printre care cel puțin nouă militanți, a spus armata israeliană.

Pe parcursul zilei, cadavrele și membrele mutilate recuperate din dărâmături au fost înfășurate în pături, stivuite în paturi de camioane și conduse la Spitalul Martirilor Al Aqsa, ultima unitate medicală majoră care încă funcționează în centrul Gazei.

Armata israeliană a descris atacul aerian ca fiind planificat cu minuțiozitate. Contraamiralul Daniel Hagari a declarat reporterilor că forțele israeliene au urmărit militanții în școala transformată în adăpost timp de trei zile înainte de a deschide focul.

„Armata israeliană și Shin Bet au găsit o soluție pentru a separa teroriștii de cei care caută adăpost”, a spus el.

Dar relatările medicilor locali și străini și o vizită la spital a The New York Times, joi după-amiază, au arătat clar că și civili au murit.

În afara morgăi spitalului, mulțimile s-au adunat să plângă și să se roage pentru morți. Coridoarele spitalului erau aglomerate de oameni care cereau ajutor sau măcar puțin confort.

O fată tânără cu un picior însângerat a țipat: „Mamă! Mamă!”, în timp ce mama ei plângând o urmărea pe coridoarele spitalului.

Bilanțul exact nu a putut fi verificat, dar Ministerul Sănătății din Gaza a spus că din cele aproximativ 40 de persoane ucise în atac, 14 erau copii și nouă femei. Mai târziu în cursul zilei, Associated Press a raportat cifre diferite, spunând că cel puțin 33 de persoane au murit, inclusiv trei femei și nouă copii, invocând morga spitalului.

Spitalul Martirilor Al Aqsa a devenit un simbol nu doar al pierderii grele de vieți omenești în centrul Gazei, ci și al sentimentului tot mai mare de disperare în rândul locuitorilor din Gaza care se străduiesc să găsească acolo un loc care să fie încă în siguranță.

În ultimele câteva săptămâni, regiunea s-a umflat de oameni care fug de o altă ofensivă israeliană, aceasta din orașul Rafah, din sud. Înainte de a începe ofensiva, Rafah a fost principalul loc de refugiu pentru civili, deținând la un moment dat mai mult de jumătate din populația Fâșiei Gaza.

Apoi, miercuri, Israelul a anunțat că a început o nouă operațiune împotriva militanților Hamas în centrul Gazei – chiar locul în care au ajuns mulți din Gaza care fugiseră din Rafah.

Greva asupra complexului școlar a avut loc a doua zi devreme, în jurul orei 2 dimineața. A lovit o clădire dintr-un complex condus de UNRWA, principala agenție de ajutor palestiniană a ONU din Gaza.

De când în octombrie a început ofensiva israeliană din Gaza, ca răzbunare pentru un atac condus de Hamas asupra Israelului, astfel de școli au fost folosite pentru a-i adăposti pe cei din Gaza forțați să plece din casele lor de lupte. Israelul spune că Hamas își ascunde forțele în medii civile precum școli sau spitale, o acuzație pe care grupul o neagă.

În ultimele două zile ale noii campanii militare, Al Aqsa a înregistrat 140 de morți și sute de răniți, au spus personalul medical.

„Este un haos total, pentru că avem victime în masă după victime în masă, dar din ce în ce mai puține provizii medicale pentru a le trata”, a spus Karin Huster, o asistentă medicală din cadrul grupului internațional de ajutor Medici fără Frontiere, care a lucrat la spital.

În timpul vizitei The Times la Al Aqsa, medicii au putut fi văzuți împingând prin mulțimi de oameni panicați pentru a încerca să ajungă în sălile de operație, întârziați de masa imensă de oameni. Pe fondul confuziei, a spus doamna Huster, medicii au adus uneori oameni răniți de moarte în sălile de operație, pierzând timp vital pentru cei care mai aveau șanse de supraviețuire.

Doamna Huster a spus că majoritatea persoanelor pe care le-a tratat în ultimele zile au fost femei și copii.

La începutul după-amiezii de joi, după ce a îngropat un prieten pe care l-a scos din dărâmăturile complexului școlar, domnul Abu Ammar s-a trezit din nou la spital.

De data aceasta, era însoțit de fratele prietenului, pe care încerca să-l înghesuie pe un hol de lângă intrare. Fața fratelui a fost tăiată de schije și avea o tăietură adâncă la piciorul drept.

Dar nu era singurul care căuta disperat ajutor.

Peste tot în jurul lor erau răniți, unii zăcând în propriul lor sânge pe podea, alții pe paturi cerând ajutor. Un bărbat a cărui față era înnegrită de arsuri și praf din cauza exploziei din acea dimineață a implorat două rude care erau alături de el să-i evantai fața cu o bucată de carton pe care o fluturau peste el.

Scenele dintre morții de la morgă erau aproape la fel de haotice ca cele dintre cei vii. Cadavre zăceau peste tot, în timp ce rudele se înghesuiau, plângând și țipând peste ele. Duhoarea de sânge era copleșitoare.

Mulțimile din afara morgăi au scăzut și au curgeat în timp ce cadavrele învelite în pături – giulgii erau insuficiente – au fost ridicate pe camionete pentru a fi duse la înmormântare. Rudele și prietenii s-au aliniat să se roage înainte ca morții să fie alungați. Chiar și trecătorii de pe stradă s-au oprit să se alăture.

„Când este prea mult?” spuse doamna Huster. „Nu mai știu cum pot formula asta astfel încât să șocheze oamenii. Unde a greșit omenirea?”