La fel ca Strâmtoarea Ormuz, și Strâmtoarea Gibraltar, aflată între sudul Europei și nord-vestul Africii, are o istorie bogată de navigație și conflicte. Arheologii spanioli spun că au identificat acoo 151 de situri arheologice subacvatice, dintre care 124 sunt epave, scrie CNN.
Potrivit unui studiu realizat între 2020 și 2023publicat recent, epavele provin din perioade și civilizații diferite, inclusiv din vremea cartaginezilor, dar și din epoca romană, medievală și modernă.
Descoperirea confirmă importanța golfului ca punct maritim major, cu rol regional și global, spun cercetătorii. Zona a fost înconjurată de așezări încă din Antichitate, a fost poartă de intrare în Peninsula Iberică în Evul Mediu și, mai târziu, loc al confruntărilor navale pentru controlul strâmtorii.
Deși cele mai multe epave aparțin epocii moderne, cercetătorii au găsit și „câteva epave necunoscute până acum, foarte interesante”, a declarat pentru CNN Felipe Cerezo Andreo, coordonatorul studiului și profesor asociat de arheologie subacvatică la Universitatea din Cádiz.
Deși mii de accidente navale apar în surse istorice și arhive, multe epave nu au fost încă descoperite, pentru că până acum au existat puține cercetări arheologice în apele golfului.
FOTO: Getty Images
Cea mai veche descoperire este o epavă din secolul al V-lea î.Hr., a spus Andreo. El a explicat că nava transporta, cel mai probabil, sos de pește produs în orașul Cádiz, din sudul Spaniei, și naviga prin Mediterană.
Cele mai interesante epave din epoca modernă sunt cele legate de războaiele napoleoniene, purtate la începutul secolului al XIX-lea între Franța și diferiți aliați europeni, a spus Andreo.
Cercetătorii au identificat și epave din perioada de început a celui de-Al Doilea Război Mondial, inclusiv rămășițele unui tip de submarin folosit de marina italiană pentru a ataca flota britanică în Strâmtoarea Gibraltar.
Strâmtoarea Gibraltar, „la fel ca Ormuzul astăzi, este un pasaj îngust prin care trebuie să treacă toate navele”, a spus Andreo. „Toate vasele care merg din Mediterană spre Atlantic trebuie să treacă prin Strâmtoarea Gibraltar și, probabil, multe dintre ele trebuie să ancoreze în Golful Algeciras și să aștepte vreme mai bună”, a adăugat el, descriind zona drept „portul strâmtorii”.
Înaintea acestui proiect, cercetătorii nu aveau documentație arheologică pentru majoritatea epavelor. Până în 2019, în zonă erau cunoscute doar patru situri arheologice subacvatice, iar doar unul era considerat rezultatul unui naufragiu.
Schimbările climatice influențează curenții marini și mișcarea sedimentelor din golf, spun cercetătorii, iar acest proces scoate la suprafață tot mai multe epave, potrivit lui Andreo.
Pentru a le identifica, arheologii au folosit tehnici geofizice, precum un sonarcare cartografiază fundul mării în 3D, și un magnetometru, care măsoară câmpurile magnetice. Apoi au făcut scufundări pentru a măsura descoperirile și pentru a crea modele digitale ale acestora.
Cercetătorii spun că vor să studieze și să protejeze aceste situri, care oferă informații valoroase despre istoria maritimă a regiunii, de la trafic și comerț până la tehnologie navală și viața oamenilor care au călătorit pe mare. Ei avertizează că epavele rămân vulnerabile din cauza schimbării peisajului submarin și a activității navelor mari care ancorează în golf.
„Pentru noi, este important să le înregistrăm și să le documentăm virtual și tehnic, pentru a le putea proteja”, legal sau fizic, a spus Andreo.
Până acum, echipa a cercetat doar o zonă aflată la o adâncime mică, de aproximativ 10 metri. Dar Golful Algeciras ajunge la circa 400 de metri adâncime, iar Andreo crede că în zonele mai adânci există vestigii arheologice chiar din preistorie, deoarece fostul țărm din paleolitic se află acum sub apă. Cercetătorii spun că proiectele viitoare se vor concentra pe studierea detaliată a fiecărei epave, până acum au analizat doar 24% dintre siturile identificate, dar și pe explorarea zonelor aflate la adâncimi mai mari.
