În 2025, excedentul comercial al Chinei a ajuns la aproape 1.200 de miliarde de dolari, cel mai mare din istorie, crescând de trei ori mai rapid decât comerțul mondial cu bunuri. Datele provin dintr-o analiză publicată de Foreign Affairs, citată de Adevărul.
Potrivit autorilor, modelul bazat pe exporturi masive și produse ieftine a adus pe termen scurt beneficii strategice Chinei și a contribuit la temperarea inflației în restul lumii. Din punct de vedere politic și structural, el este însă considerat nesustenabil și generează un risc insuficient conștientizat pentru economia mondială.
O concentrare industrială fără precedent
Aproximativ 30% din producția industrială mondială este chineză, iar până în 2030 ponderea ar urma să ajungă la 45%, potrivit unui raport ONU din 2024. Cu excepția Statelor Unite imediat după al Doilea Război Mondial, nu există un precedent istoric pentru o asemenea concentrare.
Supracapacitatea ar fi rezultatul subvențiilor masive, al creditelor direcționate către sectoare prioritare și al unui renminbi subevaluat, care permite vânzarea produselor cu până la 30% mai ieftin decât ale concurenților străini. Aproape 30% dintre companiile industriale chineze sunt pe pierdere, procentul urcând la 34% în sectoarele cu investiții accelerate.
Autoritățile locale și băncile de stat mențin în funcțiune firmele neviabile pentru a proteja locurile de muncă și veniturile fiscale. Fenomenul, numit neijuan („involuție”), alimentează un cerc vicios al supraproducției și al scăderii prețurilor.
De ce ezită Beijingul
Autoritățile chineze au recunoscut parțial problema și au anunțat măsuri pentru stimularea consumului, dar evită să schimbe fundamental modelul. Oficialii locali sunt recompensați pentru creșterea economică, iar administrațiile depind de vânzarea terenurilor, de subvenții și de credite bancare. O reorientare spre consum ar presupune pierderi de venituri locale și concedieri în masă.
Exporturile nete au contribuit cu aproximativ 30% la creșterea PIB-ului Chinei în 2025. Populația țării este în scădere din 2022, iar după criza imobiliară începută în 2021 Beijingul a mizat pe vehicule electrice, baterii, panouri solare și semiconductori.
Efecte în Germania și reacția UE
În 2025, exporturile Germaniei către China au scăzut la cel mai redus nivel din ultimul deceniu, iar importurile din China au crescut. Exporturile germane de automobile către China s-au redus cu 66% între 2022 și 2025, în timp ce exporturile chinezești de automobile s-au dublat. Volkswagen analizează eliminarea a până la 100.000 de posturi, iar BMW și Mercedes-Benz pregătesc măsuri similare.
Germania ia în considerare sprijinirea unor măsuri comerciale mai dure la nivelul Uniunii Europene, inclusiv tarife. UE și alte economii importante înăspresc măsurile comerciale față de China prin tarife, cerințe de producție locală și restricții de securitate națională, iar mai multe state încearcă să reducă dependența de minerale critice și tehnologii strategice chinezești.
Potrivit analizei, Beijingul ar putea încerca să mențină exporturile prin devalorizarea yuanului, extinderea subvențiilor și dezvoltarea unor noi industrii, precum aviația comercială și componentele hardware pentru inteligența artificială.
