Johan Norberg, istoric, scriitor și cercetător, este invitatul special la Gala ZF 2026, programată luni, 23 noiembrie, informează Ziarul Financiar. Publicația redă un fragment din ideile sale despre rolul comerțului în istorie.
Norberg pornește de la Monte Testaccio, din centrul Romei, un deal artificial de aproximativ 35 de metri, format din fragmente a milioane de amfore. Acestea au conținut ulei de măsline importat din Spania, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Potrivit lui, dealul este rezultatul schimburilor internaționale, la fel ca Roma antică.
Comerțul, temelia civilizațiilor
Autorul oferă exemple din mai multe epoci. Oratorul grec Aristide spunea că toate produsele lumii se găsesc la Roma. Alți vizitatori au descris în termeni similari lumea arabă din „epoca de aur” și orașul chinez Hangzhou, pe care îl vizitase Marco Polo. Un scriitor englez de la sfârșitul secolului al XVII-lea se mira de prosperitatea Republicii Olandeze, deși aceasta nu producea aproape nimic de folosință.
Norberg susține că multe civilizații s-au dezvoltat în jurul comerțului tocmai pentru că le lipseau resursele. Atena antică exporta ulei de măsline și vin și importa cereale din regiunea Mării Negre. Olandezii, cu o mare parte din pământ înghițit de mare, s-au specializat în creșterea animalelor și importau cereale din regiunea baltică. În China, dinastia Song a liberalizat comerțul pentru a-și mări veniturile din taxe.
Specializarea a adus bogăție: la Atena a permis apariția unor profesii precum filozof, istoric sau dramaturg, iar China din vremea dinastiei Song a fost, după unii istorici economici, aproape de o revoluție industrială cu 400 de ani înaintea Marii Britanii. Olandezii au câștigat independența față de Spania habsburgică.
Cea mai importantă contribuție a comerțului a fost, în opinia autorului, una intelectuală: acces la idei, metode și tehnologii. El citează ca exemplu Italia renascentistă, care a preluat din lumea musulmană cunoștințe științifice, inovații financiare și cifrele indo-arabe.
Efectele barierelor comerciale
Norberg arată că guvernele au restricționat adesea comerțul, deoarece schimbările pe care îl aduce pot destabiliza status quo-ul. El afirmă că „cei patru călăreți ai Apocalipsei sunt războiul, ciuma, foametea și barierele comerciale”.
Printre exemple se numără Imperiul Roman târziu, care și-a subminat economia prin centralizare, reglementări excesive și devalorizarea monedei, și olandezii, care au introdus propriile restricții după tarifele altor state. Cel mai drastic caz este cel al Chinei: după venirea la putere a dinastiei Ming, în 1368, comerțul cu străinătatea a devenit infracțiune pedepsită cu moartea, iar flota a fost lăsată să putrezească în port. Rezultatul a fost stabilitate, dar și secole de stagnare, iar până în secolul al XIX-lea China a fost atacată și umilită de puterile europene.
„Lecția este clară: protecționismul poate părea un scut, dar se transformă cu ușurință într-o cușcă”, scrie Johan Norberg, în traducere din textul publicat de Ziarul Financiar. El adaugă că aceasta este o modalitate de a izola o națiune de resursele intelectuale și competențele lumii.
