România se confruntă cu diferențe majore în privința natalității de la un județ la altul, în timp ce rata totală a fertilității la nivel european a ajuns la un minim istoric de 1,34 copii născuți-vii per femeie în 2024, potrivit datelor publicate recent de Eurostat și citate de Adevărul. În România, acest indicator a coborât la 1,39 copii per femeie, menținându-se de două decenii sub pragul de 2,1 necesar pentru înlocuirea generațiilor.
Harta demografică a țării prezintă contraste puternice. Polul fertilității este dominat de județele Suceava (1,81) și Sălaj (1,80), urmate de Harghita (1,64), Giurgiu (1,57), Ialomița (1,55) și Mureș (1,55). La polul opus, cea mai critică situație se înregistrează în județul Ilfov, care atinge minimul național cu o rată de 1,09 copii per femeie. Valori reduse apar și în Municipiul București (1,21), Brăila (1,23), Cluj (1,24), Timiș (1,25) și Iași (1,27).
Robert Santa, cercetător în cadrul Rethink, explică faptul că scăderea fertilității trebuie privită în contextul unor schimbări sociale ample, remarcând o „criză a formării cuplurilor”. Potrivit specialistului, nu a scăzut numărul de copii pe care îi au cei care se căsătoresc, ci s-a redus numărul persoanelor care reușesc să formeze familii. Printre explicațiile diferențelor regionale se numără structura pe vârste, mediul de rezidență și existența unor comunități unde fertilitatea este în mod tradițional mai ridicată.
Specialistul avertizează că menținerea fertilității sub pragul de înlocuire va genera probleme majore privind sustenabilitatea sistemelor de pensii și declinul unor economii regionale. În timp ce marile centre urbane și zonele metropolitane atrag în continuare populație datorită oportunităților, numeroase zone rurale riscă să se depopuleze accelerat, ceea ce impune o adaptare a investițiilor și a infrastructurii publice la noile realități demografice.
