Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis joi restituirea la Parchet a dosarului Mineriadei din 13–15 iunie 1990, una dintre cele mai îndelungate cauze din justiția română, după ce a constatat „neregularități ale rechizitoriului” întocmit de procurori în 2025, în special privind descrierea faptelor reținute și analiza mijloacelor de probă.
Prin încheierea de dezînvestire nr. 197/2026 din 30 aprilie 2026, completul C12 CP al Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în parte cererile și excepțiile invocate de mai mulți inculpați, între care Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Vasile Dobrinoiu și Peter Petre, precum și de partea responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne.
› Vezi galeria foto ‹
Instanța a constatat neregularitatea rechizitoriului întocmit în dosar, sub aspectul descrierii faptelor, al indicării și analizei mijloacelor de probă. Totodată, judecătorii au exclus din materialul probator declarațiile date de inculpați în fața Comisiei parlamentare de anchetă. În consecință, cauza a fost restituită la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare.
Decizia nu este definitivă și poate fi contestată în termen de trei zile de la comunicare.
Dosarul Mineriadei care durează de peste trei decenii
Dosarul Mineriadei vizează evenimentele din 13–15 iunie 1990, când manifestația din Piața Universității din București a fost înăbușită prin intervenția forțelor de ordine și a mii de mineri aduși în Capitală (Imagini de arhivă AICI).
Conform rechizitoriilor, acțiunile ar fi fost coordonate de la nivelul conducerii statului, implicând instituții precum Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale și Serviciul Român de Informații. În urma violențelor, patru persoane au murit, iar peste 1.300 au fost rănite.
- În 1989, sunt comise faptele investigate în dosar, în perioada 22–30 decembrie, evenimentele fiind încadrate ulterior de procurori ca infracțiuni contra umanității, cu consecințe grave soldate cu sute de decese și mii de răniți.
- În aprilie 2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare trimite în judecată dosarul Revoluției, vizându-i, printre alții, pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus.
- Ulterior, dosarul intră în camera preliminară, unde sunt analizate legalitatea rechizitoriului și a probelor.
- În 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune prima retrimitere a dosarului la Parchet, constatând neregularități ale rechizitoriului și excluderea unor probe considerate nelegale.
- În 25 octombrie 2023, Curtea de Apel București constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul refăcut de procurori, permițând continuarea procedurii.
- În 14 iunie 2024, Înalta Curte identifică din nou nereguli în rechizitoriu și cere Parchetului Militar să decidă dacă menține trimiterea în judecată sau refăce ancheta.
- În 18 iulie 2024, Ministerul Public anunță că menține trimiterea în judecată a inculpaților Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus.
- În toamna lui 2024, Înalta Curte dispune retrimiterea definitivă a dosarului la Parchet, motivând că procurorul nu a remediat neregulile din rechizitoriu.
- În aprilie 2025, dosarul a fost retrimis de procurori în judecată, la ICCJ.
Acuzații împotriva lui Ion Iliescu și Petre Roman în rechizitoriul procurorilor din 2025
În rechizitoriul din aprilie 2025, procurorii au susținut că Ion Iliescu (decedat în august 2025), în calitate de președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și ulterior președinte al României, și Petre Roman, în calitate de prim-ministru, ar fi avut un rol decisiv în coordonarea și declanșarea represiunii împotriva manifestanților din Piața Universității în perioada 13–15 iunie 1990, astfel că cei doi au fost acuzați de infracțiuni contra umanității.
Au mai fost trimiți în judecată și fostul vicepremier Gelu-Voican Voiculescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu (fost şef de cabinet al lui Petre Roman), Miron Cozma (fost lider al minerilor din Valea Jiului), general (r) Vasile Dobrinoiu (fost comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne) şi col.(r) Peter Petre (fost comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne).
Conform Parchetului General, în luna iunie 1990, cei mai înalţi factori decizionali în statul român la acel moment – Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, ajutaţi de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care Virgil Măgureanu – directorul SRI, Adrian Sârbu – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populaţiei civile din Capitală, în urma căreia au fost ucise patru persoane, două persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică şi/sau psihică a peste 1.300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.
Începând cu 22 aprilie 1990, în Piaţa Universităţii din municipiul Bucureşti, a avut loc o manifestaţie ce s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990.
Manifestaţia avea caracterul unei opoziţii la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanţii solicitând verbal, prin comunicate şi prin alte forme de protest, ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înfiinţarea unei televiziuni libere şi alte astfel de solicitări de factură democratică.
În acest context, spuneau procurorii, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanţilor aflaţi fizic în Piaţa Universităţii, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acţiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestaţii, în special liderii de opinie, precum şi împotriva oricărei persoane care manifesta o oarecare formă de opoziţie sau care se încadra în categorii care, în opinia lor, puteau manifesta o potenţială opoziţie, în special studenţi, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.
Începând cu data de 13 iunie 1990, inculpaţii au pus în practică acţiunea represivă împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.
Acţiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat şi sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte: moartea prin împuşcare a 4 persoane; violul a două persoane; vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1.311 persoane; persecutarea prin privarea nelegală de privarea de dreptul fundamental la libertate şi siguranţă şi restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1.211 persoane.
