La clasa pregătitoare, în cadrul disciplinei „Comunicare în limba română”, învățarea literelor nu urmărește ordinea clasică a alfabetului. Programa școlară este axată pe dezvoltarea competențelor și nu stabilește o succesiune fixă a caracterelor grafice, selecția fiind lăsată la latitudinea cadrului didactic și a materialelor auxiliare utilizate, informează Adevărul.
Învățătoarea Cristina Ungureanu arată că predarea literelor în ordinea alfabetică este utilă pentru consultarea dicționarelor sau arhivare, însă nu sprijină mecanismul inițial al citirii. Pentru cei mici, prioritară este asocierea dintre sunet și semnul grafic corespunzător. Profesorii aleg frecvent litere care pot fi combinate rapid în silabe și cuvinte scurte, cum ar fi vocalele de bază și consoane precum „M”, pornind de la substantive familiare precum „mama” sau obiecte din sala de clasă.
Avantajele asocierii dintre sunet și literă
Dacă literele ar fi predate strict de la A la Z, elevii nu ar putea forma cuvinte simple în primele etape ale învățării, ceea ce ar îngreuna consolidarea lecturii. Exercițiile de ascultare, pronunție și identificare vizuală facilitează trecerea către un limbaj scris conștient. Această abordare didactică se menține și în clasa I, moment în care elevii deprind scrierea de mână.
Rolul părinților în procesul de învățare
Cadrul didactic le recomandă părinților să urmărească progresul real și capacitatea copilului de a desluși cuvinte, nu doar simpla memorare a alfabetului. Implicarea de acasă ar trebui să aibă loc sub formă de joc, fără presiune sau testări formale.
Printre activitățile sugerate se numără căutarea literelor recent învățate pe ambalaje sau în cărți, modelarea lor din plastilină și găsirea unor cuvinte care debutează cu sunetul respectiv. În cazul în care copilul observă o literă pe care nu a învățat-o încă la școală, părintele îi poate explica semnul pe loc pentru a-l ajuta să parcurgă cuvântul dorit.
