Partidul Național Liberal a reacționat joi în urma deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), susținând că hotărârea confirmă justețea poziției adoptate de fostul premier Ilie Bolojan în disputa cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) privind plata drepturilor salariale restante ale magistraților, relatează Digi24, G4Media și Știrile ProTV.
Reprezentanții PNL au subliniat, într-un comunicat de presă, că decizia CEDO întărește principiul separației puterilor în stat și atribuțiile constituționale privind administrarea fondurilor publice. Potrivit liberalilor, eșalonarea plăților a urmărit menținerea echilibrului bugetar, iar atribuția alocării resurselor financiare aparține Guvernului și Parlamentului, nu instanțelor judecătorești.
Argumentele instanței europene și riscul conflictului de interese
Un complet de șapte judecători ai instanței de la Strasbourg a respins plângerile magistraților români, declarându-le vădit neîntemeiate. În motivare, CEDO a reținut contextul de criză economică și constrângerile bugetare cu care s-au confruntat autoritățile române, apreciind ajustările succesive care au permis achitarea progresivă a sumelor.
Totodată, CEDO a atras atenția asupra riscului unui conflict de interese în situațiile în care judecătorii se pronunță asupra unor drepturi de natură salarială de care beneficiază ei înșiși. Liberalii consideră că această constatare a instanței europene trebuie analizată cu responsabilitate de instituțiile sistemului judiciar pentru a elimina astfel de riscuri pe viitor.
Contextul disputei dintre Executiv și ÎCCJ
Conflictul inițial dintre fostul Executiv și ÎCCJ a vizat asigurarea sumelor necesare pentru plata restanțelor salariale, estimate la aproximativ 4,8 miliarde de lei. Ilie Bolojan a sesizat anterior Curtea Constituțională privind un posibil conflict juridic, însă CCR a declarat sesizarea inadmisibilă pe 7 octombrie, iar pe 15 octombrie instanța supremă a obținut o decizie definitivă la nivel intern.
Hotărârea CEDO a vizat o procedură separată, referitoare la drepturile garantate de Convenția Europeană în contextul eșalonării datoriilor, fără a anula însă decizia definitivă a instanței naționale privind plata fondurilor restante.
