La 27 octombrie 1918, în plină epocă a marilor frământări de la sfârşitul Primului Război Mondial, guvernul român a adresat un ultimatum trupelor de ocupaţie germane, austro-ungare şi bulgare, cerându-le să părăsească teritoriul României, informează Adevărul. Demersul a reprezentat un pas premergător reintrării ţării în război şi realizării Marii Uniri.
Cu câteva luni înainte, izolată geopolitic după ce Rusia ieşise din conflict prin Tratatul de la Brest-Litovsk, România fusese obligată să semneze umilitorul Tratat de Pace de la Bucureşti (Buftea) cu Puterile Centrale. Ţara pierduse teritorii şi se afla sub o dură ocupaţie militară. Situaţia s-a schimbat în toamna anului 1918, când fronturile Puterilor Centrale s-au prăbuşit rapid.
În aceeaşi zi de 27 octombrie 1918, Regele Ferdinand I a semnat istoricele decrete de remobilizare a Armatei Române şi a lansat o proclamaţie către ţară şi armată. Mesajul sublinia necesitatea ca trupele române să treacă din nou graniţa pentru a elibera teritoriile sub stăpânire străină. La doar câteva zile după ultimatum, pe 10 noiembrie 1918, România a denunţat oficial Pacea de la Bucureşti şi a reluat ostilităţile împotriva Germaniei, atacând trupele germane în retragere prin Valea Jiului.
