Inaugurată la 31 octombrie 1948, calea ferată Bumbești–Livezeni măsoară 31 de kilometri și traversează relieful stâncos din Defileul Jiului prin 39 de tuneluri și zeci de viaducte. Deși proiectul a debutat în perioada interbelică, ultimele lucrări au fost accelerate puternic sub regimul comunist, devenind primul șantier național al tineretului, informează Adevărul.
Construcția începută în perioada interbelică
Lucrările la magistrală au fost demarate în anul 1924, cu un plan inițial ce prevedea doar trei tuneluri. Relieful accidentat și versanții abrupți au impus revizuiri succesive ale traseului. Până în 1932 au fost realizate tunelurile Pleșa și Leurzoaia, precum și numeroase poduri, însă fără ca vreun tronson să fie dat în folosință.
Circulația a fost deschisă treptat pe segmente mai puțin complexe. În toamna anului 1941 s-a circulat pe primii zece kilometri, între Bumbești-Jiu și Meri, iar în 1945 au fost finalizați cinci kilometri între Petroșani și Livezeni. Tronsonul central de 17 kilometri, cel mai greu de amenajat, a fost declarat obiectiv strategic în 1946.
Mobilizarea din 1948 și contextul demografic
Pentru finalizarea ultimilor 17 kilometri de cale ferată, autoritățile au mobilizat între aprilie și noiembrie 1948 aproape 28.000 de brigadieri prin intermediul Uniunii Tineretului Muncitor. Potrivit responsabililor din acea perioadă, brigadierii au lucrat alături de muncitori și tehnicieni, fiind organizați în echipe trimise să execute cele mai solicitante operațiuni manuale.
Această concentrare uriașă de personal a fost favorizată de structura demografică a epocii. În 1950, vârsta mediană a populației din România era de 25,3 ani, iar peste 76% dintre locuitori trăiau în mediul rural. Totodată, gradul redus de mecanizare impunea utilizarea intensivă a forței umane pentru terasamente, săpături și manipularea pietrei.
Marile șantiere ale epocii
Modelul aplicat în Defileul Jiului a fost extins și la alte proiecte majore de infrastructură din primii ani postbelici. Printre acestea s-au numărat calea ferată Salva–Vișeu, unde au lucrat până la 21.000 de oameni, Canalul Dunăre–Marea Neagră, complexul hidroenergetic Bicaz și ridicarea Casei Scânteii din Capitală, la care au contribuit brigadieri, militari și deținuți politici.
