O discuție lansată pe o rețea de socializare, preluată de Adevărul, a readus în atenție dilema cu care se confruntă mulți adulți: cât de datori sunt copiii să se sacrifice pentru părinții în vârstă. Subiectul a pornit de la cazul unui vârstnic care nu mai poate locui singur, în timp ce copilul său adult are deja propria familie, un serviciu și un spațiu limitat de locuit.
Postarea a generat numeroase reacții, împărțite între experiențele celor care au renunțat la carieră și viața personală pentru a-și îngriji părinții timp de ani de zile și punctele de vedere care susțin că o astfel de povară nu ar trebui cerută copiilor. Unii participanți la discuție au subliniat costurile ridicate ale serviciilor specializate și lipsa unor soluții reale din partea statului, în timp ce alții au evidențiat importanța apropierii și a implicării întregii familii.
Psihologul clinician principal Gabriela Marc explică, potrivit Adevărul, că inversarea rolurilor dintre generații aduce o presiune emoțională puternică. Vinovăția îi poate împinge pe adulți să promită mai mult decât pot duce, afectând relația de cuplu și atenția acordată propriilor copii. Specialistul subliniază că îngrijirea unui părinte nu înseamnă obligatoriu mutarea acestuia în locuința copilului, sprijinul putând lua forma organizării îngrijirii și a contribuțiilor financiare, în funcție de posibilități.
