Răscoala iobagilor condusă de Horea, Cloșca și Crișan, declanșată la 2 noiembrie 1784, reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Transilvaniei secolului al XVIII-lea. Mișcarea a izbucnit pe fondul oprimării dure la care erau supuși țăranii de către nobilime și a obligațiilor copleșitoare impuse de autorități, relatează publicația Adevărul.

Nicola Ursu, cunoscut drept Horea și originar din Albac, a devenit purtătorul de cuvânt al moților nemulțumiți. Potrivit cercetărilor istoricului Ioan Fruma, acesta a parcurs pe jos drumul până la Viena de patru ori pentru a duce petițiile țăranilor direct la Curtea imperială, înainte de izbucnirea revoltei care a cuprins rapid Zarandul, Munții Apuseni și regiunea Hunedoarei.

Represiunea și strămutările forțate

După înăbușirea sângeroasă a revoltei de către trupele imperiale, Horea și Cloșca au fost capturați în urma unei trădări și executați prin tragere pe roată la Alba Iulia, pe 28 februarie 1785. Cel de-al treilea lider, Crișan, s-a sinucis în închisoare.

Pentru a preveni noi revolte, autoritățile habsburgice au recurs la măsuri punitive extinse. Sute de familii din comitatele Zarand și Hunedoara au fost strămutate forțat în Banat și Bucovina, unele ajungând până pe teritoriul actual al Serbiei. Documentele vremii consemnează colonizarea forțată a până la 346 de familii de români, înainte ca împăratul să dispună oprirea deportărilor în vara anului 1786.

Impactul european și reformele imperiale

Evenimentele din Transilvania au avut ecou internațional, Jacques-Pierre Brissot, viitor lider al Revoluției Franceze, publicând în 1785 o pledoarie în care justifica dreptul românilor de a se ridica împotriva tiraniei.

Deși revolta a fost zdrobită, sacrificiul țăranilor a impus schimbări legislative majore. În ziua execuției liderilor răscoalei, împăratul Iosif al II-lea a dispus aplicarea regulamentului urbarial pentru limitarea abuzurilor. Ulterior, la 22 august 1785, monarhul a emis patenta imperială prin care a desființat servitutea personală și legarea de glie, acordându-le țăranilor dreptul de a se căsători fără acordul stăpânului, libertatea de mișcare și accesul la educație și meserii.